Otita: cauze, simptome, diagnosticare și opțiuni de tratament

Otita este infecție a urechii ce afectează pacienți de toate vârstele, deși este mult mai răspândită la copii. Poate afecta diferite părți ale urechii, inclusiv urechea externă, urechea medie și urechea internă. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și a opțiunilor de tratament este esențială pentru gestionarea eficientă a acestei afecțiuni.

Care sunt principalele tipuri de otită?

Otita este clasificată în funcție de zona afectată:

• otita externă: inflamarea canalului auditiv extern, cu potențial de extindere de la pavilionul urechii până la timpan;
• otita medie: inflamarea urechii medii (spațiul din spatele timpanului); este cea mai frecventă formă de otită, în special la copii;
• otita internă (labirintita): inflamarea urechii interne, ce include structurile responsabile de auz și echilibru; este o formă mai rară decât otita externă sau otita medie.

Care sunt cauzele principale ale otitei?

Fiecare tip de otită are cauze specifice, iar înțelegerea acestora este importantă pentru stabilirea corectă a unui diagnostic și dezvoltarea unui tratament adecvat, sub îndrumarea echipei de medici ORL din cadrul centrului medical Alpha Clinic:

Cauze otita medie

• infecții ale tractului respirator superior: răcelile, gripa și infecțiile sinusurilor sunt cele mai comune cauze; aceste infecții pot determina blocarea trompei lui Eustache, canal care leagă urechea medie de partea posterioară a gâtului; blocarea împiedică drenajul normal al fluidului din urechea medie, favorizând un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor / virusurilor care au migrat din nas și gât;
• bacterii: cele mai frecvente bacterii implicate sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae (netipizabil) și Moraxella catarrhalis;
• virusuri: virusurile respiratorii pot, de asemenea, cauza otită medie sau pot crea un mediu favorabil pentru o infecție bacteriană secundară.

Factori de risc:

• vârsta fragedă: trompa lui Eustache este mai scurtă la copii;
• expunerea la fumul de țigară: cauzează iritarea căilor respiratorii și poate afecta funcția trompei lui Eustache;
• prezența celor mici în colective cu risc de răspândire ridicat (creșe sau grădinițe);
• hrănirea cu biberonul în poziție orizontală: poate facilita refluxul laptelui în trompa lui Eustache;
• alergiile: pot contribui la inflamarea căilor respiratorii și a trompei lui Eustache;
• modificările altitudinii sau ale presiunii atmosferice: pot cauza disfuncția temporară a trompei lui Eustache.

Cauze otita externă

• umiditatea excesivă: apa rămasă în canalul auditiv după înot sau duș creează un mediu umed ce favorizează dezvoltarea bacteriilor și fungilor;
• bacterii: Pseudomonas aeruginosa este o bacterie frecvent implicată în proces;
• fungii: specii de Aspergillus și Candida pot provoca, de asemenea, otită externă, în special la persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau care utilizează frecvent picături auriculare cu antibiotice;
• leziunile locale: curățarea agresivă a urechilor cu bețișoare de urechi, introducerea de obiecte străine sau zgârieturile pot deteriora pielea canalului auditiv, permițând pătrunderea microorganismelor;
• iritațiile chimice: utilizarea unor produse cosmetice sau picături auriculare iritante poate cauza inflamarea canalului auditiv;
• unele afecțiuni ale pielii: eczema sau psoriazisul pot afecta pielea canalului auditiv, făcând-o mai susceptibilă la infecții.

Cauze otita internă

• infecțiile virale: cea mai frecventă cauză, adesea asociată cu virusuri respiratorii (precum cele care cauzează răceala sau gripa) sau virusul herpes simplex;
• infecțiile bacteriene: pot apărea ca o complicație a otitei medii netratate sau a meningitei;
• traumatismele craniene: pot cauza afectarea structurilor urechii interne;
• afecțiunile autoimune (însă doar în cazurile rare);
• problemele vasculare: restricționarea fluxului sanguin către urechea internă poate cauza labirintită.

Care sunt simptomele otitei?

Simptomele pot varia de la o persoană la alta, iar prezența unuia sau a mai multor manifestări necesită consult medical pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat. Iată o prezentare generală a acestora:

Simptomele otitei medii

La copii, simptomele pot fi mai dificil de identificat (mai ales la sugari). Lista cu manifestări specifice poate include:

• durere: poate varia de la o senzație ușoară de disconfort la o durere intensă; sugarii pot trage de ureche sau pot plânge mai mult decât de obicei;
• irascibilitate și agitație: din cauza nivelurilor variate de durere și disconfort;
• febră: temperatura corpului poate depasi 38-39°;
• probleme de somn: durerea poate fi mai intensă în timpul nopții;
• pierderea poftei de mâncare: durerea poate fi exacerbată de mestecare sau supt;
• drenaj din ureche: dacă timpanul se sparge, se poate scurge un lichid galben, alb sau cu sânge; după scurgere, durerea poate scădea temporar;
• dificultăți de auz: senzația de ureche înfundată sau auz diminuat;
• vărsături sau episoade diareice: pot apărea mai ales la sugari și copii mici;
• amețeli sau probleme de echilibru: mai puțin frecvente decât alte simptome.

La adulți, simptomele otitei medii pot fi similare, dar mai ușor de comunicat:

• durere la nivelul urechii;
• senzație de ureche înfundată sau presiune în ureche;
• dificultăți de auz;
• drenaj din ureche (dacă timpanul s-a perforat);
• rareori, amețeli.

Simptomele otitei externe

• durere intensă: agravată la atingere sau la tragerea de pavilionul urechii;
• sensibilitate la atingere în jurul urechii;
• mâncărime intensă în canalul auditiv;
• drenaj din ureche: poate fi clar, purulent, alb, galben sau chiar cu aspect brânzos și miros neplăcut;
• senzație de ureche înfundată sau plenitudine auriculară;
• roșeață a canalului auditiv extern și a pavilionului urechii;
• ganglioni limfatici măriți în jurul urechii;
• rareori, febră sau dificultăți de auz (dacă umflătura blochează canalul auditiv).

Simptomele otitei interne

Simptomele pot apărea brusc și pot fi severe:

• vertij: poate fi atât de intens încât afectează capacitatea de a sta în picioare sau de a merge;
• pierderea auzului: poate afecta o singură ureche și poate fi temporară sau permanentă;
• tinitus (țiuit în urechi): un zgomot constant sau intermitent în ureche;
• mistagmus: mișcări involuntare și rapide ale ochilor;
• greață și vărsături: ca urmare a vertijului;
• rareori, dureri (mai ales dacă sunt asociate cu o infecție a urechii medii).

Cum se poate diagnostica otita?

Iată o prezentare generală a procesului de diagnosticare pentru fiecare tip de otită:

Diagnosticarea otitei medii

• anamneza: specialistul ORL va întreba despre simptome, durata acestora, istoricul de infecții ale urechii, prezența factorilor de risc (vârsta, expunerea la fum, frecventarea creșei etc.) și alte afecțiuni medicale; în cazul pacienților cu vârste foarte mici, informațiile furnizate de părinți sunt esențiale;
• otoscopia: instrumentul principal de diagnosticare; medicul va utiliza un instrument portabil cu o sursă de lumină și o lupă (otoscop), pentru a examina canalul auditiv extern și timpanul; se vor căuta semne de:
  • roșeață și inflamare a timpanului;
  • bombare a timpanului – indică prezența de lichid sub presiune în urechea medie;
  • opacitate a timpanului – un timpan normal este translucid;
  • prezență a lichidului în urechea medie – se poate observa prin timpan sau se poate scurge dacă timpanul este perforat;
  • mobilitate redusă sau absentă a timpanului – se poate testa cu un otoscop pneumatic, ce introduce ușor aer în canalul auditiv pentru a observa mișcarea timpanului.
• timpanometria: măsoară mobilitatea timpanului și presiunea din urechea medie; un dispozitiv este introdus în canalul auditiv, creând variații de presiune și măsurând răspunsul timpanului; rezultatele pot indica prezența de lichid în urechea medie;
• audiograma: test de auz care poate fi efectuat dacă există suspiciunea de pierdere a auzului sau dacă infecțiile sunt recurente;
• timpanoceza: în cazuri rare și severe, când diagnosticul este incert sau pentru a se identifica agentul patogen; implică introducerea unui ac steril prin timpan pentru a preleva o probă de lichid din urechea medie, în vederea analizei.

Diagnosticarea otitei externe

• anamneza: medicul ORL va întreba despre activități recente (înot, utilizarea de bețișoare de urechi), simptome (durere, mâncărime, drenaj) și istoricul medical;
• otoscopia: se va examina canalul auditiv extern și timpanul, căutându-se posibile semne de:
  • roșeață și umflătură;
  • prezență a secrețiilor (aspectul lor poate oferi indicii despre cauza infecției – bacteriană sau fungică).
  • sensibilitate accentuată la atingerea pavilionului urechii sau la tragerea de acesta. 
• mostră de secreție auriculară: dacă infecția este severă, recurentă sau nu răspunde la tratament, se poate preleva o probă din secreția auriculară pentru a identifica bacteria sau fungul ce cauzează această problemă de sănătate și a determina sensibilitatea la antibiotice sau antifungice.

Diagnosticarea otitei interne

Diagnosticarea labirintitei se bazează în principal pe evaluarea simptomelor și examinarea fizică, deoarece nu există un test specific pentru a confirma inflamația urechii interne:

• anamneza: medicul ORL-ist va adresa pacientului întrebări privind natura și debutul simptomelor (vertij, pierderea auzului, tinitus), factorii declanșatori și istoricul medical (infecții recente, traumatisme);
• examinarea fizică: se vor evalua:
  • prezența și direcția mișcărilor oculare involuntare;
  • echilibrul și coordonarea în timpul mersului;
  • auzul, printr-un test auditiv preliminar;
  • posibile alte cauze ale vertijului (prin alte teste neurologice).
• audiograma: pentru a evalua gradul și tipul de pierdere a auzului;
• electronistagmografia (ENG) sau videonistagmografia (VNG): teste ce înregistrează mișcările oculare în diferite condiții pentru a evalua funcția vestibulară (echilibrul);
• RMN sau CT: În cazuri rare, se pot efectua pentru a exclude alte cauze ale simptomelor, cum ar fi tumorile sau leziunile cerebrale, ori pentru a evalua complicațiile.

Cum se poate trata un caz de otită? 

Schema de tratament pentru otită poate varia în funcție de tipul infecției, severitatea simptomelor și vârsta pacientului:

Tratament pentru otita medie

• monitorizarea: în multe cazuri de otită medie acută, în special la copiii mai mari (peste 2 ani) cu simptome ușoare și fără febră ridicată, medicul poate recomanda o perioadă de observație de 48-72 de ore; în acest timp, se pot administra medicamente pentru ameliorarea simptomelor.
  • analgezice pentru reducerea durerii și a febrei.
  • picături auriculare analgezice: pentru ameliorarea durerii locale, dar numai dacă timpanul este intact.
• antibiotice: prescrise în următoarele situații:
  • pacienți mai mici de 2 ani;
  • simptome severe: durere intensă, febră ridicată, drenaj din ureche;
  • simptome care nu se îmbunătățesc după perioada de observație;
  • infecții recurente.
• decongestionante nazale: pot ajuta la deschiderea trompei lui Eustache, dar eficacitatea lor în tratamentul otitei medii este limitată;
• miringotomia cu inserarea tuburilor timpanostomice: în cazul otitelor medii recurente sau a acumulării persistente de lichid în urechea medie, medicul ORL poate recomanda o procedură chirurgicală minoră numită miringotomie; pentru a menține aerisirea urechii medii și a preveni acumularea de lichid.

Tratament pentru otita externă

• curățarea delicată a canalului auditiv: medicul poate curăța cu grijă canalul auditiv pentru a îndepărta secrețiile;
• picături auriculare cu antibiotice: tratamentul principal pentru otita externă bacteriană;
• picături auriculare antifungice: utilizate pentru otita externă cauzată de fungi (otomicoză);
• picături auriculare pe bază de corticosteroizi: pot fi utilizate pentru a reduce inflamația și mâncărimea;
• analgezice pentru managementul senzațiilor de durere și disconfort;
• menținerea urechii uscate: este esențială evitarea pătrunderii apei în ureche în timpul tratamentului și după vindecare, pentru a preveni recurența; în acest sens, pot fi utilizate dopuri de urechi impermeabile la înot sau la duș;
• evitarea iritanților: trebuie evitată introducerea de bețișoare de urechi sau alte obiecte în canalul auditiv.

Tratamentul pentru otita internă (labirintita)

Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor și tratarea cauzei subiacente:

• repaus la pat: în special în timpul episoadelor acute de vertij;
• medicamente pentru ameliorarea simptomelor:
  • antiemetice – pentru reducerea episoadelor de greață și vărsături;
  • antihistaminice și anticolinergice: pot ajuta la reducerea senzației de vertij;
  • corticosteroizi: pot reduce inflamarea urechii interne, în special în cazurile de labirintită virală sau autoimună;
• antibiotice sau antivirale: dacă labirintita este cauzată de o infecție bacteriană (de obicei o complicație a otitei medii) sau virală specifică (de exemplu, herpes simplex);
• reabilitare vestibulară: un program de exerciții special conceput pentru a ajuta creierul să compenseze problemele de echilibru cauzate de leziunea urechii interne;
• intervenția chirurgicală, în cazurile rare sau severe. 

Otita este o afecțiune comună, dar care necesită atenție și îngrijire medicală adecvată pentru a evita complicațiile și a asigura o recuperare completă. Indiferent de tipul infecției, identificarea corectă a cauzelor și urmarea tratamentului recomandat de medicii ORL ai centrului Alpha Clinic sunt esentiale pentru recuperarea completă.

DISCLAIMER: Acest articol are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască sub nicio formă sfatul avizat al medicului specialist. Dacă acuzi simptome posibil asociate unui caz de otită sau dacă ești expus anumitor factori de risc pentru dezvoltarea acestei boli, programează-te online pentru un consult ORL la Alpha Clinic! 

BIBLIOGRAFIE: 

https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/otitis-media

https://www.healthdirect.gov.au/otitis-media

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/8613-ear-infection-otitis-media

https://www.healthline.com/health/ear-infection-acute