Endometrioza: cauze, simptome, diagnostic și opțiuni de tratament

Endometrioza este o afecțiune cronică, adesea dureroasă și complexă, ce afectează milioane de paciente la nivel global. Caracterizată prin creșterea țesutului similar endometrului (mucoasa uterului) în afara uterului, pe organe precum ovarele, trompele uterine sau chiar intestinele, poate avea un impact profund asupra calității vieții, fertilității și stării generale de bine.

Deși este o afecțiune comună, diagnosticul său poate fi întârziat, iar simptomele sale sunt adesea confundate cu durerile menstruale normale. Înțelegerea cauzelor, recunoașterea simptomelor, stabilirea unui diagnostic precis și cunoașterea opțiunilor de tratament sunt esențiale pentru a gestiona eficient endometrioza și a îmbunătăți calitatea vieții pacientelor afectate.

1. Cauzele endometriozei

Deși cercetările au progresat semnificativ, cauza exactă a endometriozei nu este pe deplin înțeleasă. Specialiștii Alpha Clinic susțin că aceasta este o afecțiune multifactorială, rezultând dintr-o combinație de factori genetici, hormonali și imunologici:

1.1. Menstruația retrogradă 

În timpul menstruației, o parte din sângele menstrual care conține celule endometriale nu este eliminat în totalitate prin vagin, ci curge înapoi prin trompele uterine în cavitatea pelvină.  Acolo, aceste celule se atașează de suprafața organelor și încep să crească, formând leziuni endometriozice. 

1.2. Metaplazia celomică

Celulele care căptușesc cavitatea abdominală și pelvină (celule peritoneale) sau alte celule din corp se pot transforma în celule similare celor endometriale. Acest proces, numit metaplazie, ar putea fi declanșat de factori hormonali sau imunologici, explicându-se astfel apariția leziunilor endometriozice chiar și în locații neobișnuite, cum ar fi plămânii sau creierul.

1.3. Diseminarea chirurgicală

În timpul unor intervenții chirurgicale abdominale, cum ar fi histerectomia sau operația de cezariană, celulele endometriale pot fi diseminate accidental și implantate în incizia chirurgicală sau pe alte țesuturi, ducând la dezvoltarea endometriozei cu debut în acele locuri.

1.3. Diseminarea vasculară și limfatică

Este posibil ca celulele endometriale să se deplaseze către alte părți ale corpului prin intermediul sistemului sanguin sau al sistemului limfatic, similar modului în care celulele canceroase se răspândesc. Această teorie ar putea explica cazurile rare de endometrioză descoperite în organe îndepărtate, cum ar fi plămânii, creierul sau pielea.

1.4. Tulburări ale sistemului imunitar

Se crede că un sistem imunitar disfuncțional joacă un rol important în dezvoltarea endometriozei. În mod normal, sistemul imunitar ar trebui să recunoască și să distrugă celulele endometriale care cresc în afara uterului.

La pacientele cu endometrioză, se pare că există o incapacitate a sistemului imunitar de a elimina eficient aceste celule, permițându-le să se implanteze și să se dezvolte. 

1.5. Factori genetici

Există o componentă ereditară puternică în cazul endometriozei. Femeile care au rude de gradul I (mamă, soră) cu endometrioză, au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta și ele afecțiunea. Aceasta sugerează că anumite gene pot crește susceptibilitatea unei persoane la această problemă medicală.

1.6. Factori hormonali

Estrogenul este un hormon cheie în dezvoltarea endometriozei, deoarece stimulează creșterea țesutului endometrial. Pacientele care se confruntă cu boala au adesea niveluri mai ridicate de estrogen sau o sensibilitate crescută a țesuturilor la acest hormon. De asemenea, s-a observat o producție locală de estrogen la nivelul leziunilor endometriozice, ceea ce alimentează și mai mult creșterea acestora.

2. Simptomele endometriozei

Manifestările sunt variate și pot să difere considerabil de la un caz la altul, atât ca intensitate, cât și ca tipologie. Este crucial de înțeles că severitatea simptomelor nu este întotdeauna corelată cu extinderea bolii.

O pacientă cu endometrioză severă poate avea dureri minime, în timp ce una cu leziuni mici poate experimenta dureri debilitante. Recunoașterea acestor semne este primul pas către un diagnostic pus corect și un tratament adecvat. Cele mai frecvente simptome specifice endometriozei sunt:

2.1. Durerile pelvine cronice

Reprezintă cel mai des întâlnit simptom:

• dismenoree severă: dureri menstruale extrem de intense și persistente, care nu se ameliorează semnificativ cu analgezice obișnuite și care pot interfera cu activitățile zilnice; durerea poate începe chiar înainte de menstruație și continua câteva zile după ce s-a terminat;
• dureri pelvine cronice în afara menstruației: dureri constante sau intermitentă în zona pelvină, care nu sunt legate de ciclul menstrual;
• dispareunie (durere în timpul sau după actul sexual): poate fi profundă și foarte intensă, fiind un simptom specific al endometriozei, mai ales dacă leziunile sunt situate în spatele uterului sau pe ligamentele uterosacrate.

2.2. Dureri la urinare sau la defecație

Aceste simptome sunt mai pronunțate în timpul menstruației, mai ales dacă leziunile endometriozice sunt localizate pe vezica urinară sau pe intestine:

• disurie: dureri la urinare, senzație de arsură sau presiune pe vezica urinară;
• dischezii: dureri la defecație, mai ales în timpul perioadei menstruale, însoțite de crampe, diaree sau constipație.

2.3. Sângerări menstruale abundente și / sau intermenstruale

• menstruații care durează mai mult de 7 zile sau care necesită schimbarea frecventă a absorbantului / tamponului;
• sângerări între perioadele menstruale (spotting).

2.4. Infertilitate sau dificultăți de concepție

Endometrioza este o cauză majoră a infertilității. Leziunile endometriozice pot afecta ovarele, trompele uterine și uterul, împiedicând fertilizarea sau implantarea embrionului. Inflamația cronică asociată endometriozei poate crea, de asemenea, un mediu ostil pentru ovul și spermatozoizi.

2.5. Oboseală cronică

Multe femei cu endometrioză raportează o senzație persistentă de oboseală, care nu se ameliorează prin odihnă. Aceasta poate fi legată de inflamația cronică, durerea constantă și impactul psihologic al bolii.

2.6. Simptome gastrointestinale

Manifestări ce apar și în cazul unor boli gastrointestinale (ex: sindromul de colon iritabil):

• balonare;
• grețuri;
• diaree sau constipație (în special în timpul menstruației).

2.7. Alte simptome posibile

• dureri la nivelul spatelui inferior;
• dureri de picioare, mai ales în timpul menstruației, dacă nervul sciatic este afectat;
• anxietate și depresie, asociate cu durerea cronică și impactul bolii asupra calității vieții.

3. Diagnosticarea endometriozei

Diagnosticul se poate pune de multe ori cu întârziere, deoarece simptomele sunt variate și adesea confundate cu manifestări ale altor afecțiuni (cum ar fi sindromul de intestin iritabil sau durerile menstruale normale). Procesul de diagnosticare implică de obicei o combinație de etape:

3.1. Anamneza detaliată și examenul fizic

• medicul va adresa întrebări amănunțite despre istoricul medical, simptomele resimțite (tip, localizare, intensitate), istoricul familial de endometrioză și impactul simptomelor asupra calității vieții;
• în timpul examenului ginecologic, medicul poate palpa noduli sau îngroșări în spatele uterului sau pe ligamentele uterosacrate; de asemenea, poate identifica sensibilitate sau durere la palparea anumitor zone; cu toate acestea, un examen pelvin normal nu exclude prezența endometriozei, mai ales în stadiile incipiente sau în cazul leziunilor mici.

3.2. Investigații imagistice

• ecografia transvaginală: este adesea primul test de imagistică medicală efectuat în cazul stabilirii diagnosticului de endometrioză; poate identifica prezența unor chisturi ovariene sau a leziuni endometriozice mari; cu toate acestea, este mai puțin eficientă în detectarea leziunilor mici sau a endometriozei superficiale, mai ales în acele cazuri cu debut sau evoluție la nivelul peritoneului;
• RMN: investigație ce poate oferi imagini detaliate ale leziunilor endometriozice, în special ale celor localizate profund (endometrioză profund infiltrativă) sau în afara pelvisului; utilă în planificarea chirurgicală, oferind informații despre extinderea și locația leziunilor;
• CT: poate fi folosit pentru a evalua implicarea altor organe, cum ar fi intestinele sau tractul urinar, în cazul suspiciunii de endometrioză profundă.

3.3. Laparoscopia (standardul de aur)

• procedură chirurgicală minim invazivă, efectuată sub anestezie generală; chirurgul introduce un laparoscop (un tub subțire cu o cameră video) printr-o incizie mică în abdomen pentru a vizualiza direct organele pelvine și a identifica leziunile endometriozice;
• în timpul laparoscopiei, se pot preleva biopsii de la nivelul leziunilor suspecte pentru examenul histopatologic; confirmarea microscopică a prezenței glandelor endometriale și a stromei în afara uterului este esențială pentru un diagnostic definitiv;
• în timpul laparoscopiei, medicul poate stadializa endometrioza în funcție de extinderea, localizarea și profunzimea leziunilor (de la stadiul I – minim la stadiul IV – sever).

4. Opțiuni de tratament pentru endometrioză

Tratamentul este unul complex și personalizat, fiind concentrat pe ameliorarea durerii, încetinirea progresiei bolii și (dacă este cazul) îmbunătățirea fertilității. Deoarece nu există un remediu definitiv pentru endometrioză, abordarea terapeutică este adesea una pe termen lung, adaptată la:

• severitatea simptomelor;
• extinderea bolii;
• vârsta pacientei;
• dorința de a avea copii.

Opțiunile de tratament pot fi împărțite în trei categorii principale:

4.1. Tratament medicamentos

• analgezice: pentru dureri ușoare spre moderate, se pot utiliza analgezice fără prescripție medicală, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ce ameliorează simptomele; pentru dureri mai severe, un medic ginecolog poate prescrie analgezice mai puternice;
• terapii hormonale: reprezintă pilonul de bază al tratamentului medicamentos; acționează prin suprimarea creșterii țesutului endometrial și reducerea sângerărilor menstruale, țintind dependența leziunilor de estrogen; se pot prescrie:
  • contraceptive orale combinate: conțin estrogen și progesteron și sunt adesea prima linie de tratament; administrate continuu, pot reduce sau elimina menstruațiile, ameliorând durerea;
  • progestative: cauzează pseudo-manifestări ale unei sarcinei sau ale menopauzei, cauzând subțierea endometrului și ameliorarea leziunilor endometriozice;
  • agoniști GnRH: provoacă o menopauză temporară prin reducerea drastică a producției de estrogen; sunt foarte eficiente în reducerea durerii, dar pot provoca efecte secundare specifice menopauzei (bufeuri, uscăciune vaginală, pierdere de masă osoasă), motiv pentru care sunt adesea prescrise pe termen limitat și uneori în combinație cu o doze mici de estrogen și progesteron;
  • antagoniști ai GnRH: oferă un control mai rapid asupra producției de estrogen, cu mai puține efecte secundare comparativ cu agoniștii.

4.2. Tratament chirurgical

• laparoscopia: abordarea chirurgicală preferată pentru majoritatea cazurilor de endometrioză; scopul aceste intervenții minim invazive este de a îndepărta sau distruge leziunile endometriozice (excizie sau ablație), aderențele și chisturile (endometrioamele) ovariene, păstrând în același timp organele reproductive; poate ameliora semnificativ durerea și îmbunătăți fertilitatea;
• laparotomia: intervenție mai puțin invazivă ce implică efectuarea unei incizii abdominale mari; utilizată în cazurile severe de endometrioză profundă sau dacă laparoscopia nu este fezabilă;
• histerectomia și / sau ovarectomia: opțiuni de ultimă instanță, recomandate doar în cazurile severe, recurente, în care alte tratamente nu au avut succes și când pacienta nu mai dorește să rămână însărcinată;
  • histerectomia (îndepărtarea uterului) efetctuată individual nu garantează tratarea endometriozei, deoarece leziunile pot persista;
  • ovarectomia (îndepărtarea ovarelor) este adesea necesară pentru a elimina sursa de estrogen, care alimentează creșterea endometriozei.

4.3. Tratamente adjuvante / complementare

• fizioterapie pelvină: pentru a ameliora durerea cronică asociată cu tensiunea musculară pelvină;
• modificări ale stilului de viață: reducerea alimentelor procesate, exercițiile fizice efectuate cu regularitate sau tehnicile de gestionare a stresului pot contribui la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea stării generale;
• consiliere psihologică: durerea cronică și impactul endometriozei asupra vieții pot duce la anxietate și depresie; sprijinul psihologic este adesea benefic;
• soluții terapeutice alternative: unele paciente găsesc ameliorare prin acupunctură, suplimente (ex. Omega-3) sau alte terapii, dar eficacitatea lor trebuie discutată cu medicul specialist.

4.4. Abordarea infertilității în cazurile de endometrioză

Pentru femeile cu endometrioză și infertilitate, opțiunile pot include:

• chirurgia conservatoare: îndepărtarea leziunilor / aderențelor poate îmbunătăți șansele de concepție naturală;
• tehnicile de reproducere asistată: fertilizarea in vitro este adesea o opțiune eficientă, mai ales în cazurile de endometrioză severă sau când alte tratamente nu au funcționat.

Decizia privind cel mai bun plan de tratament se ia întotdeauna în colaborare cu medicul specialist, ținându-se cont de nevoile și obiectivele individuale ale fiecărei paciente. Managementul endometriozei implică un angajament pe termen lung ce necesită răbdare, comunicare deschisă cu medicii și o abordare proactivă.

DISCLAIMER: Articolul de față are un rol pur informativ și nu trebuie să înlocuiască sub nicio formă sfatul avizat al unui medic specialist. 

BIBLIOGRAFIE: 

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10857-endometriosis

https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/endometriosis

https://www.mountsinai.org/health-library/diseases-conditions/endometriosis